sub prun nu mă plouă
iarba crește prin mine am părul lung
stau țintuită sub ramurile ude nu respir
de teamă să nu trezesc jucăușul,
vârtejul acela care-ți poate lua mințile,
l-am văzut o dată și m-a cuprins frica
n-ar avea cine să mă apere
acum am trasat un hotar cu o nuia de alun
n-o să se poată apropia
câte un fulger despică norii
parcă-i un fir de beteală purtat de vânt
nu știe nimeni că sub prun sunt acasă
ca în brațele mamei
când stau desculță iarba crește prin mine
prin părul meu lung
alungă bătăile ciudate ale inimii
cu un descântec
și furtuna crește pe dealurile verzi
ca niște solzi de balaur
pe care îi port în mine
sunt Melusina în dimineața uitată
văd cerul limpede
și cred că aș putea locui o vreme în pieptul tău