poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-10-26 | |
1
(acest poem nu strănută în batistă – atenție să nu contactați vreun virus – ) în dimineața asta cerul era mai lăsat într-o parte am profitat și am tras de sfori până l-am coborât pe măsuța de lemn acolo lângă scrumiera albastră la început s-au certat pe culoare s-au împins, și-au dat coate, nu am intervenit dintr-un singur motiv, nu am vrut să mă pun rău nici cu scrumiera în care îmi îndesam zi de zi praful de pe vene, nici cu cerul, în care, nimic de zis și-n el îmi îndesam zi de zi picăturile de sudoare de aici și ploaia de ieri care te-a prins așa din senin mă uitam pe cheia ușii cum alergai prin față pe la orange acolo era o streașină mare, se ascundea sub ea peluzele cu flori portocalele, până și vânzătoarea de ziare și pentru că acum eram mulțumită mi-am scos toate obscurtățile pe măsuță, de la monezi, lacăte până la tibetul încolăcit și leneș care de la o vreme mă strângea puțin și ne-am apucat de ghicit 2 (poem pedalând un Pegas) șotronul este atât cât am nevoie să sar într-o mână, într-un gând vopseaua lucește, de jur împrejur un lac amețit dă semne de oboseală și îi retrage coarnele în cochilie de pe ziduri cad foi de gheață subțiri, foșnitoare ca un staniol luat de la supermarketul cora derdeluș întins la maxim până pe drumul ce duce în pădure, pădurea azi e plină de scame omuleții verzi se ascund sub sălcii 3 în trenul acesta insuportabil ca un miros de acetonă dar nu am încotr-o trebuie să-l folosesc să-mi șterg petele de sânge de pe haine, azi noapte am făcut o crimă era un ins cu multe voci, baleta haotic când pe pământ când deasupra mașinilor din parcarea de la eva l-am urmărit din umbră, arțarii mă țineau de mână până la urmă l-am prins de mâneca hainei părea să nu mă observe, părea obișnuit să fie ucis după miezul nopții în parcarea de la eva de aceea uneori se ridica din ce în ce mai sus până nu-l mai vedeai, până nu-l mai strigai 4 fețe, fețe lichide, le poți pătrunde cu un deget pisici, pisici lichide, le poți miorlăi cât vrei nu se vor supăra niciodată pe tine anii trec, bicicletele se strică totul se petrece în curtea unde am căzut de pe cal de pe calul miraculos cu efecte sonore de ihaha sub vița de vie mielul doarme a ploaie rătăcită prin vârstele copacilor care nu mai au demult rădăcini nici casa, nici casa nu mai are rădăcini 5 un dreptunghi, ba nu, un pătrat cu laturi ca niște șosele care se intersectează la fântâna cu multe balustrade trebuie să te ții bine când bei apă un pătrat în care dorm, curăț cartofi și te aștept să vii să mănânci dar tu mănânci din vene, le smulgi ca pe niște rădăcini vindecătoare 6 el îmi face cu mână, mă cheamă mai departe, mai departe mă desprind de pe pat, în urma mea ceraceaful se face roșu îngerul îmi ia repede locul, se preface că doarme când mama deschide ușa el îmi face cu mâna, îmi e dor să culeg mușețel, așteaptă-mă puțin să-mi scot de sub piele mirosul de primăvară și pleacă, pleacă, eu mă încurc în niște alge marine lipicioase ca pânza pe care chiar eu azi dimineață am scuipat-o din stomac dau din mâini, din piciore până m duc la fund 7 azi îmi duc turma de îngeri la păscut este vreme urâtă, poate chiar va ploua trebuie să-i scot la plimbare țarcul e din ce în ce mai neîncăpător ei cresc peste noapte incredibil de mult ies din ou la prima oră a dimineții până la prânz deja știu alfabetul spre seară se cumințesc așteptându-mă să le dau porția de lapte și cer senin se bulucesc la jgeab, unuii știu chiar să zboare este ca o creșă de copii orfani, nu au părinți de aceea aripile lor deocamdată sunt mici 8 picură, picură, pilitura de fier se desprinde de pe oase am un înveliș astringent, nu trebuie să muști din carnea pusă la păstrat, este pentru viața următoare mai bine dă-i niște bani cerșetorului de la marginea cărții nu vezi cum zace în frig învelit cu foi de hârtie sau mai bine dezvelește-l când doarme vezi ce ascunde în sacul murdar, o lumină, o agrafă sau un cățel de pluș care latră când apeși pe butonul roșu indiferent ce este cu el acolo, mi se pare singur și părăsit 9 pe înegrul meu îl cheam Xic, este destul de verde pe aripa dreaptă dar asta nu-l face mai puțin înger, de obicei stă pe jos prin răzmelița de cuvinte și cu tot dinadinsul încearcă să facă pace printre buruieni abia de mai răsare o floare de mac cară gălețile cu apă morților, dimineața bate pe la uși ducând această materie nebunească pentru lumea de apoi el spune că știe mai bine decât noi toți cum se pendulează pe acolo îl cred pe cuvânt, niciodată nu am căutat în dex ce este un înger când începe să cânte se lasă o liniște în tot cartierul de la romană la victoriei toți oamenii merg pe jos coboară din mașini, din trolee, din ei înșiși să asculte la geamul meu cuțitele cum murmură 10 n-ai să-l cunoști niciodată pe salvatorul Xic și știi și de ce, nu trebuie să te uiți în dreapta, în stânga e loc de orice anotimp între noi, mai ales acum că vine iarna trebuie să-i fac un culcuș, poate o lumea mai bună un simplu ștergar, o coajă de nucă sau chiar o femeie el se ridică, se ridică deasupra mesei când îi spun toate astea textulînsineeaici |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate