Ne sărutăm cu toți pe stradă,
Fără a ne păsa că lumea are să ne vadă,
Precum am fii născuți cu toți, să dăm o mare flegmă,
Iar scopul principal ar fii ca să călcăm în ea, cum este scris în dogmă.

Ne spunem oameni; deși suntem doar niște animale;
Luându-ne în brațe, ne sărutăm cu cei ieșiți în cale,
Așa cum fac câinii; când se călăresc în văzul lumii,
Iar noi îi alungăm din dreptul cârciumii.

O facem cu pasiune,gelozie ,prietenie sau respect,
Dintr-o obișnuință nefirească ,numită reflex,
Sau ca Iuda ce l-a vândut pe Iisus din Nazaret.
Sărutul nostru e cu adevărat complex!

Concluzia vă las s-o trageți după bunul plac!
Nu are rost ca să vă fac morală,
Că cei mai mulți în șanțuri se complac,
Cu sticla-n mână și uitând de școală.