fii ai cerului, ai pământului, ai mamelor,
de trei ori uniți, de trei ori iubiți și înfrățiți,
ce tati nebuni ne duc în calea armelor?

când visuri iarăși bat la porțile de gheață
ce jaruri ard în noi hristosii ce-ar putea sa fie
mandale de lumini, capodopere și armonii pe față?

când vom fi oare pentru Dumnezeu imensă bucurie ?
privindu-ne de sus părem o zbatere de licurici,
o zbatere hâdă de molii sub felinarul de carmangerie.

și vă întreb pe voi și mă întreb pe mine ce-i aici,
roiuri de iad ? o nu, brodez eu paradisul din pruncie!
mai cred în îngeri cresc în corturi stoluri mari de bibilici.