Hărțile îmbătrânesc cum sunt,
Câte-s hărțile de pe pământ,
Viața lor, de când purcede viața?
A fost sară, ori spre dimineață -
Răsucită-n jurul osiei,
Își struni planeta roțile.
Și de ani-putere-n sus mânată
Se trezi departe de "altă dată".
Își înflase îngroșate vine:
Râuri peste hărțile-i divine
Să se rupă de pe stei, în brânci,
Înecând cotloanele adânci,
De-și făcea cu anii răscroială
Ca să aibă-acum de porăială.
Ca să-și vadă față și contur,
A rămas să îmbie împrejur.
Pe când noi cu harta-i subțioară
Ne-am luat să i-o prefacem dară
După chibzuință, cum ne-a place,
Și din greu muncim, muncim, muncim...

Dar mai coborâm în noi, la adâncimi,
Hărțile din suflet să ni le refacem.