Stau în fotoliu și îmi fumez țigarea
În timp ce mă uit la televizor,
Îmbrăcat în aceleasi haine ,în care seara
Stau și adorm adeseori.

Nu am nimic care ți-ar putea stârni interesul.
Am același parfum de mii de ani,
Ce te face să iți piară tot cheful
Știind c-am să-ți spun iar poveștile nesfârșite cu bani.


Ai putea chiar sa-ți faci un tablou , pentru a evita astfel să mai vii în vizită.
Chiar și medicul și-a rezervat unul ,ca să nu mai fie nevoit să îmi calce pragul.
Am aceleași boli ce se tot repetă precum paginile din revistă,
Făcându-l astfel să treacă peste obișnuita-i obsesie de a se întreba dacă mă mai ia odată dracul.


Totul este exact așa cum a fost și ultima oară.
Nimic care să mă mai revolte sau să mă doară.
Ciudat ți s-a părut în sfârșit,
De-abia atunci când ai aflat , că eu am murit.