în această lună târzie
ritmic doar refrenul nimicului
un aprilie scris invers, pe oasele morților,
un „google search” de plastic la granița zilelor
în spatele ferestrei totul minte
vii - numai pustiul și cei plecați

tangajul dimineților de argilă și marne și loess
orașul e dincolo de mine și eu sunt dincolo

cu adevărat, ți-aș fi spus mai demult zâmbind,
asta și asta:
lumina, iarba, viețile trandafirii ale sfinților (și acel ceva
de care numai lichidul meu amniotic își mai amintește
poate)
merită, da, merită osteneala
să ne desprindem încă o dată
din uterul întunecat căruia,
curajoși, îi spunem
somn.