Trebuia sa fie o plimbare perfecta de toamna.Soarele se scalda bland printre frunze.Radacinile unui copac cantau Moonlight Sonata de Beethoven.Pasii mei bateau ritmul muzicii.Cu cat inaintam in padure mirosul de catifea al frunzelor prajite imi inunda existenta.Zambetul aminitrilor se juca printre ramuri si dorinte nespuse.Imi doream sa nu se sfarseasca ci sa infloreasca.Dar s-a auzit un sunet spart si scurt.Mesagerul transmitea mai tare si raspicat ce se petrecuse.Un copac a fost asasinat.Prima si singura picatura de ploaie a cazut exact pe inima copacului,sufocandu-i respiratiile.Era aproape de necrezut.Muzica plangea.Ceilalti taceau.Unul din prietenii lui a soptit una din dorintele imposibile ale copacului."Si-ar fi dorit sa locuiasca in mare."Nimeni de aici nu reusise sa iasa din padure.Se zvonea ca totusi o frunza a indraznit sa plece si ar fi vazut marea,dar nu s-a mai intors.Viziunea lor asupra marii era contrara realitatii.Nu voiam sa fiu eu cea care le rupe iluziile.Le-am spus ca nu vazusem marea.M-am oferit sa duc eu copacul in mare.Au fost deacord.Eu am plecat cu el si ei au ramas sa sarbatoreasca viata plina de roade pe care a avut-o copacul.Am ramas uimita cum padurea intreaga nu intra in depresie in situatii ca acestea,ci celebreaza viata.Am reusit sa aud si eu cateva lucruri pe care le-a facut.Lumea lor mica s-a largit acum cand unul din membri lor avea sa ajunga in mare.

Plimbarea mea perfecta de toamna s-a sfarsit cu un copac in mare si cu Sleeping Beauty Waltz de P.I. Tchaikovsky....