Trudit de veghe, ațipii în zori.
În vis, plutind pe valuri de lumină,
Mă pomenii deodată 'ntr'o grădină
De roze ce, regine printre flori,

Mă urmăresc cu ochi scânteietori
Și una după alta mi se 'nclină...
Mi-era și parcă nu mi-era streină
Această simfonie de colori...

Dar unde-am mai văzut atâtea roze,
Spumoase, - sau catifelate, grele,
Să se răsfețe 'n fel de fel de poze?

Strălucitor, în nimb de-apoteoze,
Poetul rozelor râdea 'ntre ele
Și le prindea 'n fluidice rondele.