Citeam a zecea poruncă
Dar imediat mi-am amintit
Discuția despre castane lipicioase.

Scot cana de ceai de mușețel
Din microunde, dar a intervenit
Zâmbetul și încântat m-am fript.

Fug repede că sună la ușă
Dar pe drum te întâlnesc
Stând în fața oglinzii goală.

Mă gândeam la toți anii irosiți
În care n-am știut că exiști
În care colectam frânturi din tine
Să te pot vedea când te-am văzut.

Dar ce știu eu ce-i dragostea?
Un biet poet de companie
Pescar fără licență
Înger de carton...

Încă nu-mi dau seama
De poți fi robul unei priviri
Umil slujitor al unui zâmbet
Sau închis pe vecie într-o îmbrățișare
Și să nu iubești.