Prea mică ,pentru a întelege o lume așa de mare,
Prea vinovat,pentru a o învăța ceva,
Pe un copac stă o ciocănitoare,
Ce și-a clădit în scorburi casa sa.

Tot tremurând, de frig, în ploaie,
Privește cum bătrânul plop se-ndoaie,
În timp ce ea , scobește după adevăr,
Timidă și fără pic de ajutor.

Ar vrea s-o lase-n codru , ca să zboare,
Dar ce-o să fac-atunci vechiul copac???
Cine ,poveștile , atent , i le mai soarbe
Și îi va fii alături când îl doare,făcându-i pe plac???

Ar vrea să moară!S-o scape pe ea!
Dar ea , mai mult ca sigur , că nu ar accepta.
Ar vrea să-l lase , dar n-are curaj !
Că uneori , iubirea , miroase a șantaj.