În arderea gândirii se nasc adesea focuri
Idei ivesc stăpânii de orișice știință
Dar dorul umblă leneș, magistru prin ființă
Pornind în zeci de basme, în tot atâtea locuri.
Tu te împarți în două - rostirea și aleanul -
Și bir aduci la toate cu aripa iubirii
Și vine ziua, luna și trece-n urmă anul
Dar nu te vaiți o clipă de patima robirii.
Pierdut în mii de pagini nu te mai poți reface
Ca Phoenix din cenușă, 'nălțând spre ceruri zboru-ți
Căci ce-i menit de vrajă în veci nu se desface
Și nu se mai întoarce la joacă viitoru-ți.
Să calci cu teama firii de vei urca pe pisc
Și nu lăsa târziul legat de obelisc.