La poalele Romîniei de altădată,
A literaturii tale atît de adorată,
Sub al tău mormînt etern și sfînt,
Pentru poezia de astăzi fără cuvînt,
Trup tău și veșnic pentru un deceniu,
Ale tale versuri te păzesc, iubite geniu,
Unii te disprețuiesc ca pe un tîlhar,
Dar nu știe ce ești tu cu adevarat,
Pentru acest sacru pămînt amărât.

Cînd tu ai fost un bun jurnalist,
Un gazetar de mare excepție,
Pentru presa de pe atunci,
Și un poet valoros pentru popor,
Pentru aceea vreme de epocă,
Versurile tale pline de adevăr,
Ai fost catalogat un tîlhar,
Din cauza că ai spus ce simți,
Ce crezi despre ce ai trăit,
Pe aceea vreme din trecut.

Iubirea Veronicăi era ceva sfînt,
Pentru al tău suflet pur de înger,
Al literaturii vechii ca un mesager,
Pentru poporul fără deznodămînt.

Dragostea voastră era foarte mare,
Cuprinsă din petale de floare,
Prin scrisori voi comunicați,
De iubirea ce v-o purtați.

( 2009, 10 mai )