Ce s-alege de iubirea a doi adolescenți,
Care sunt frumoși și se iubesc atît de mult,
Iubirea lor este ca un magnet pentru studenți.

Băietul era gelos atît de tare pot spune sincer,
Că am încercat de-a mă apropria de fată,
Și el imediat a tresăltat ca și-un boxer.

Fata avea un chip ca de păpușă albă,
Băietul format ca un robot de armată,
Și de aceea iubirea lor era ca și-o nalbă.

El părea că, are ceva de ascuns față de fată,
Și eu am încercat de-a și afla ce-i ascunde,
Ori iubirea sa față de ea este blestemată.

El pe ea nu o iubea deloc pe sărmana fată,
Și devenise ca și-o jucărie subsemnată.

Și cînd te uitai la sărmana fată cît îl iubea,
Și pot spune că, și îl venera și îi îngenunchea.

A prostit-o atît de rău pe sărmana fată,
Inima ți-se rupea numai cît priveai atentă.

Și băietul era cu alta-n care era bogată,
Față de aceea fată sărmană fără de speranță.

Și stau după un tufiș mare și atît de verde,
Fac o poză băietului cu fata aceea bogată,
Și aș vrea să-i văd fața cînd o va pierde,
Pe aceea fată cu chip păpușă elidată.

Și cînd el nu se află lîngă acestă fată,
Mă aproprii încet că o vad foarte timidă,
Și îi spun de-a se uita pe ele îndată,
Să privească atentă fără reținere intimidă.

Și privind cu mare atenție spre fotografii,
Și-mi spune că, nu este adevărat ce-i acolo,
Și el o iubește la fel chiar dacă nu are banii,
Și este o făcătură că nu are cum a fii acolo.

Și cum cei doi se-ntâlnesc ea i-le arată,
Și el cu mare reținere că este adevărat,
Ea auzind a încremenit și era disperată,
Și s-a aruncat în fața unei mașini de stat.

03 octombrie 2010