Vara a trecut și toamna ne bate la geam,
Cu vîntul care zbiar cu putere de auzeam,
Frunzele s-au gălbenit parcă sunt vopsite,
Cu gălbenușul de ou de rață alcătuite,
Peisajul este ca și-un tablou de muzeu,
De arta ca ceea a frunzelor ca un semizeu.

Acum toamna venind școala s-a deschis,
Pentru a-i noștrii copii de mare compromis,
Copiii pleacă la școala cu ghiozdanele,
Pline de cărți și de creioanele de lichele,
La uniformă și fericiți sunt acesti copii,
Ca atunci când faci ceea ce vor cu bucurii.

Noaptea stelele lucesc pe al nostru cer,
Frunzele pe crengile de credincer,
Privindu-le inima-ți bate foarte ager,
Vîntul tomnatic și răcoros de aer,
Îndeamnă frunzele la dans de timp,
Toamna este fermecator de anotimp.

Prin ninsoarea de frunze galbene-ruginii,
Verzi-aurii și roșietice se aștern cu nebunii,
Pe pamîntul reavan la fel unui covor colorat,
Cad șuvoaie de ploaie ciobanească de explorat,
Norii cenușii care plutesc deasupra caselor,
Pe dealuri, pe cîmpii, în pădurea viselor.

Copacii sunt înconjurati de frunze multicolore,
Pe pământ parcă-i un covor de glumiflore,
Se mai aude și murmurul izvorului din pădure,
Cum valurile sale izbesc ușor ca și un graure,
Și zilele de toamnă trec repede ca limba unui ceas,
Vechi care stă chiar și în capitala din atlas.

01 octombrie 2010