Afară-i noapte și căldura verii zace adînc,
Pe mahalaua unde stau tovarășii tăi de banc ,
Străzile sunt curate și lucesc ca și stelele nopții,
Și te face a te simți într-o lume a eternității.

Multe blocuri zăresc în jurul meu de mahala,
Aceste clădiri cu apartamente de chibzuială,
Luminile sunt stinse la blocurile din împrejur,
Și nu zăresc decît păsări hoinărind dejurîmprejur.

Dimineața domnițele și tovarașii plec la muncă,
Pentru a-și întreține familia lor etrnă și adîncă,
E ziua și razele soarelui în straturi ne omoară,
Căldura abundentă parcă ar fi un cuptor afară.

Tarabele piețelor sunt cam goale de legume,
Domnițele nu prea avînd ce să cumpere anume,
Cozi imense la magazinele de carne animală,
Și bataie iese din această pricină de aiureală.

27 septembrie 2010