Norii mantiile își schimbă,
într-al umbrei peristil
toamna asta ce se plimbă,
de la Cluj pîn la Mizil
a picat de ieri gravidă,
zic scaieții pe poteci
c-ar pofti chiar aguridă
ș-ale brumei buze reci
iar în vintrea-i de clepsidră,
dorm culori și tonuri seci
buimăcit de-o cantaridă,
trîntore, în zbor petreci
și plesnești încet din limbă
cu papilele-amorțite,
în aroma ca de jimblă
prin pelinuri veștejite,
regnurile se împreună
doarme-n frunze ofilite,
melcul lîngă mătrăgună
o rădașcă-ncălecată,
de-o tulpină de omag
geme în liubov scăldată
puricii în măcieș își trag,
straie lucii de ospățuri
sub o frunză de castan,
rîme-nvață la dezmățuri
surul pui de ciocîrlan
mormolocii pe o lectică,
înjghebată din sulfină
poartă-n grații fără frică,
o omidă-mesalină
iar cînd soarele pe buză,
pupă pietrele din rîu
sper ca toamna de-i lehuză,
crivățul să țină-n frîu