poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-09-28 | |
Trebuie să înțelegem că omul este o floare în vază.
Dumnezeu îl iubește și nu îl lasă să moară. Îl pune la lumină în fereastră unde vântul nu bate și unde lumina îi este cel mai aproape. Îi pune apă curată, i-o schimbă când aceasta se învechește...., dar îl aruncă ca și pe floarea care în vază se vestejește. Trebuie să înțelegem că omul este ca și floarea pusă în vază... Când este culeasă bumb și are apă înflorește pe masă. Culoarea ei este vie, frumoasă și plină de viață, dar când îmbătrânește atârnă pe buza vazei ca o paiață. Trebuie să înțelegem că omul este o floare în vază. Este iubit atâta timp cât poate înflori, lumina și parfuma orice casă. Apoi, când începe să moară, puțin câte puțin, devine gunoi. Chiar și apa din care își bea zilele nu îi mai este izvor, ci o băltoacă grețoasă și urât mirositoare, nedemnă, săracă, lipsită de puterea de a mai da florii suflare. Trebuie să înțelegem că Dumnezeu ne iubește. Suntem florile puse în vază. Atât timp cât suntem în lumina Lui ne dă și viață, ne și hrănește. Dar, după ce va fi venit seara, numai apa vie mai poate salva ființa florii din inima ta.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate