între sine și oameni
ai mei m-au ridicat cum au putut
de mine se lovesc toate
furtunile
ca nemulțumirile lui taică-meu
când se mai desprindea câte-o bucată
și trebuia să o ia de la capăt cu mine
parcă văd ochii aceia ca doi nori furioși
explodând
în inimă
mi se înălța un munte de cioburi
de care păsările își răneau aripile
și nu mai puteau zbura
iluzii de copil
cădeam și mă ridicau
până am prins puteri

dau alții cu pietre
rănile s-au întins flori de mucegai
o pată imensă
peste varul pe care s-au chinuit să-l stingă

scris cu toate acele cuvinte
ca și când dragostea se face prin pereți
miros înțepător
de pustiu

reazem celorlați

(26 sept. 2010)