atunci dumnezeii tăi te-au aruncat într-o lume străină
ca pe-o haină mâncată de cari
ca pe-un orgasm
mincinos
în pântecul
planetei

erai doar o tumoare în plus în vaginul mamei ucise cu
pietre erai doar o cicatrice de
întuneric puroind pe
trotuarele
patriei

râdeai ca o capră bețivă stătută de secoli
în inima ta s-a cuibărit inima mea
clipocind ca un fluviu
de lacrimi
într-o deltă de
muci

mi-o tragi ți-o trag ne-o tragem
doar eu mă scurg însingurat
înspre luturi
învins
ca o pată de ruj
ieftin
curgând
pe un
obraz obosit de
gheișă