o viespe și-un bărzăun
făr' să fi făcut vreun pact
vor ca să împartă-un măr
de-un moment căzut în stradă

din parți opuse
începură ronțăiala
pân' la miez, la sâmburi
... oaspeți nedoriți

viespea înțeleaptă
ar fi trebuit să zboare
să cedeze locul
încăpățânată
nicidecum n-a vrut

bărzăunul cavaler
chiar putea să treacă
înălțând a sa privire
ți-ai găsit, poftim cultură
la un ins neisprăvit

par îndrăgostiți sub o umbrelă
care tocmai s-au certat un pic
între palme, vorbe și îmbrățișări
jurăminte reînnoind

el o-mbrățișează
ei nu-i place
și-l înțeapă

dar de-odată
ca-n poveste
o trăsură...

îndeajuns e o potcoavă
sau o roată
peste amărâta coașcă

acum... e pace