Și câte mai aveam să-ți spun.
A venit atât de repede sfârșitul,
ne-a dus pe toți în alte lumi necunoscute.
Ne-a separat în nevoi și prinos.
Apucasem lumina să ți-o aștern la picioare,
să-ți fie călăuză prin labirintul de expiere.

Te căutam,
despachetasem tot geamantanul.
Răsfoiam primele pagini ale genezei.
Citeam, și nu te găseam în nici un verset,
cu toții eram pe alte catrene.

Îngeri însărcinați cu adevărul
scriau catrene.
Orbii nu-și luau ochii de la soare,
i-am implorat să mă aducă la tine.
Clipa judecății n-a sosit, mi-au spus,
iar lumile voastre sunt paralele.

Te-am strigat și strigătul meu a vuit cerul,
lacrimile-mi curgeau și răsăreau oceanele.
Lumile noastre s-au amestecat.
Niciodată n-am fost atât de puri,
prin noi trecea purgatoriul.



22 septembrie 2010