un tren cu multe gări
sosiri plecări
suflete care coboară urcă
nici nu se văd
își părăsesc gândurile împrumută altele
particule care comunică prin ciocnire
simți loviturile
din umbra propriilor neliniști
călcat în picioare de nimeni
uneori o mână îți întinde mângâiere
o dai deoparte ca pe-o barieră
care cerșește atenție
scurte atingeri și privești dâre magnetice
asculți zumzetul
îți scuturi umerii de flori și treci mai departe
peronul e lung
în valiză nu ai decât visele
suficient ca să pari bine îmbrăcat
și-o carte care duce crucea

dar ce sunt
toate aceste forme
gonind pe scări
cu ieșire pe granița dintre

(21 sept. 2010)