Am intrat în cimitir și mă îndrept spre al tău sacru mormânt,
Și cum pașii îi fac agale inima începe de-a bate foarte tare,
Tremur tot venit spre al tău mormânt de a-ți pune o lumânare,
Și o floare binecuvântată și stropită cu aghiasmă mare.

Am ajuns și privesc, iar lacrimile-mi curg pe obraz cu mare jale,
Și acum îți aprind o lumânare mă închin și îți pun și-o floare,
Îți ating al tău momânt și îmi vine în minte un mare vers de valoare:
„ Toate scrierile tale sunt acuma adunate în muzeul Demiurgului sfânt „

Onorabile poet – testamentul tău ne este opera ta care ne-ai lăsat-o…
Nouă oamenilor de rând, că acum ești chiar luceafărul divin,
Te-ai întâlnit cu ceilalți mari epigoni ai României de altă dată,
Și vă povestiți în versuri de carte și va fi o mare artă.

20 septembrie 2010