Privind-o fără suflu cum trece,
Ochii ei fără scrupule te seacă,
De parc-ar vrea și să te înece,
Dar...pune-ți pălăria și pleacă.

Un poet, gândești, fără muza lui,
E un om privat de libertatea firească,
Dar ea este o muză...și nu-i,
Deci...pune-ți pălăria și pleacă.

Tot ce e frumos e bun să-nveți,
Îți ia ceva ireversibil să treacă,
Nu pot să cred că nu te-astepți,
Te rog...pune-ți pălăria și pleacă.

Domnule, este o femeie aleasă,
În patul tău minciuna se îneaca,
Și nu-i un măr, să-ți fie mireasă,
Hai...pune-ți pălăria și pleacă.

Ai pregătit o cină voluptoasă,
Sub sfeșnic să vă împreunați mâna,
Care nu mai apare cu săptamâna,
Defapt ți-a luat pălaria...
...și s-a ascuns sub masă.

Așa se-ntâmplă în societate tot timpul,
Te scuturi pe umăr,la cravată atent,
Cel de-i la urmă, e nefericitul,
Odată cu pălărie...a fost elocvent.