PETALÃ DE TIMP

A timpului petală,
Îmi unduie ușor,
O tâmplă rece,goală,
Cu-a lacrimilor dor.

Și seara se revarsă
Ușor peste privire,
Ca apa în crevasă,
Cu dor în amintire.

Iar fruntea cea trufașă,
Și plină de mirare,
E-acoperită-n fașă,
De gănduri și visare.

Prin părul negru,mare
Uscat de raze rele,
Răzbate iar în zare,
Al lunii chip cu stele.

Iar eu incet și veșnic ,
Mă sting în adormire,
Ca flacăra în sfeșnic,
Ce-mi pâlpâie-n privire.

Mohu....27.08.2010