un straniu vis am avut azi noapte
chiar de nu vreau să-mi văd visele toate
cu liftul m-au trimis într-o clădire
la un al doișpelea etaj citire

la al șaselea din lift am coborât
pe scări la vale să merg m-am omorât
dar vai acele scări erau distruse
privind în jos ce frică mă ajunse

din nou am încercat în lift să mă urc
și am constatat că nu prea mă descurc
frica iarăși repede mă cuprinse
blocat între etaje mă surprinse

și era un gând îngrozitor de trist
din răsputeri încercam ca să rezist
când am deschis iar a liftului ușă
se trăgea cortina cu o țepusă

liftul nu avea perete în spate
o cortină verde totul desparte
văd strada, orașul în exterior
mă cuprinse frica în interior

fac un pas în spate și apoi constat
au sosit și oameni, după lift au stat
vorbeau doar limbi pe neânțelesul meu
pe doi copii îi înțelegeam și eu

s-au îndreptat spre lift ca să se urce
ce minunat știau ca să se descurce
în neagra-i uniformă vine un om
deschizând ușa liftului, ca un domn

un bagaj mare pe podea am zărit
dar spre bagaj o mână a și sosit
bagajul verde, mâna neagră era
mănușa până la braț îi ajungea

afară văzduhul iarăși l-am zărit
și ce bine că atunci eu m-am trezit
simțind apoi o mare bucurie
că sunt treaz și doar vis a fost să fie

treaz în gândul meu apoi am cugetat
ce mi s-a transmis și ce am învățat
că mi-e frică în jos sau sus să merg
dar oriude pe copii îi înțeleg