poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-09-09 | | Înscris în bibliotecă de Mihaela Roxana Boboc
De trei ani, o tufă de cicoare umblă prin curtea
cu ierburi a casei noastre de la țară. Primul an crescu la piatra de râjniță ce-am zidit-o în parapetul polății – Simbolul timpului care macină rotindu-se în sine: semințe, seminții. O tufă plăpândă, crengi slabe, purtând ciucuri de flori de câte o zi – Răsar în zori să apună veștejindu-se până seara cu toatele, Lasă loc altora, încet crescătoare măsuri ale timpului mic. Cetăți marcate de câte-o stea în albastru mai sacru decât la Voroneț; Un candelabru verde legănându-se de la pământ la cer, nici n-am băgat de seamă când a dispărut cu stingere lentă. A doua vară, locul a rămas gol: planta se mutase mai lângă lumina drumului, Spre Miază-Zi; la vre-o zece pași de locul dintâi crescu alta aidoma celei trecute. N-am înțeles ce căuta, încotro plecase, ce avea de gând. Abia anul acesta, al treilea, o găsirăm lângă verdea galerie, la prispă, Înaltă, până la cănile cu apă unde ne spălăm noi pe față – Aceeași plantă: crenguțe slabe, înstelate de flori albastre Luând asupra sa mersul în timp, calendar de crengi plăpânde. Înaltă până unde umblă pisoii – ne umple și vara aceasta cu albastrul ochilor săi, de fecioară sophină, cu privirile sale ca Marea Egee, cu uităturile perpetuei adolescente. Ajunse să ne bage în seamă zi de zi tot cu alte flori în râvnă către Sud – se uită hăt, către Macedonia, până în Mikene, Tracia străbunilor și Troia. Eu, care am descoperit cum pleacă Danaii, Dorienii, Aheii din Tableta a II-a Tărtăria, Părăsind mai întâi Dacia către Mări, am înțeles mesajul tufei de cicoare: Mă tulbur și meditez la mersul gintelor de-același neam cu privire albastră. Dacă planta aceasta înflorind mediteranean, în trei ani făcu treizeci de pași spre Sud la cale de lume, cum altfel popoarele mele din nord plecând de sub negura primordială a Polului, ajunseră-n Miază-Zi cu două sute de triburi getice, ale Tracilor? De sus, de la Marea Baltică, din Maramureș, de la Simeria, umplură cimerienii Europele de Apus și Răsărit, asemenea tufelor de cicoare, din aproape-n aproape, cu turmele și arcașii, de la Vișeu, Valea Lăpușului, de pe Mara și încă de pe Târnave, Someșuri, de pe Mureșul Tărtăriei. Nu mă cred belferii de istorie mucegăită în școlile idilice greco-romane. Dar cercetați cartea înțelepciunii, ciclurile migrației la cicoare! Veți înțelege cum au mers neamurile mele din loc în loc ducându-și locul de-acasă – Același sacru spațiu înfiorat de tălăngile turmelor. Dar Vremea tuturora e Maica Mea, cu ochi de cicoare, albaștri ca ai Herei. 25.VII.2005, Sărățeanca
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate