o bătea
pe mama se lipeau amurguri vinete
alungate de furtuni
care nu se mai terminau
îmi vuiau urechile
fugeam cu lacrimi în pumni
în pod
întunericul își înfigea dinții
nu țipam
m-ar fi găsit
șoarecii
se ascundeau și ei
în hambar
se auzeau boabele zăngănind
frica mă urca pe o măsuță
lângă o carte de poezii
o mână anuștiucui
rupea bucăți și mi le punea pe inimă
am și-acum cicatricile
tomuri întregi

zorii păreau ghemuiți în lucarnă
aveam atâta foc în mine
că ar fi ars toată casa
și sufletul mamei

mă rugam
să o găsesc
neatinsă

(8 sept. 2010)