zîmbetul tău
dintre două consoane
mi-a împodobit fruntea
cu paradisul visului neîmplinit

revenirea ta
din neplecare
a presurat orizontul
cu nori de speranță
și mă plouă șoptit

palma ta
intuită pe pulsu-mi
a învins verstele
veacului încăpăținat
și mi-e leagăn eternul

mă apropii
cu viteza luminii
de chemarea ta
ce m-a suspendat de zenit
să vin zilnic

să vii zilnic...