poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Să-mi semăn lacrima ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-08-28 | |
La Dunăre am alergat, în cuib dospit de începuturi.
Fugisem să ne ascundem de furnici și le-ai momit cu un colț de pâine. Ne jucam cu pui de câine, știu bine, și-apoi am înecat Soarele în Dunăre împreună. Ce mai râdeam. Și când s-a întunecat am făcut foc de tabără din putregai și-am aruncat peste el nume de Duminică si de sfârșit și săreau scântei și-așa lumină am făcut amândoi... Și pe când trosnea lumea sub flăcări m-ai sărutat pe frunte și atunci ne-am prefăcut în praf de stele și ne-am înălțat într-un trup până la sud-vest de Lună. Așa de fericiți eram. Feriți eram și de Dumnezeu și tu păstrai în buzunar firimituri de pâine.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate