Priveam coplesit
o stea cazatoare,
de parca
ti-as fi vazut trupul,
aruncandu-se-n mare.

Isi incepuse
scapararea de astru,
dar in ochii mei
te scaldai, tu,
in smarald si albastru.

Isi purta delicat
cu un freamat, o trena,
in urma ta,
valuri pastrau
unduiri de sirena.

N-a durat mult,
cat un tremur de-o pleoapa
cerul s-a stins
si, treptat de sclipiri,
tot argintul pe apa.