În blidul țării mele
eu aș servi lumină,
bucăți tăiate, raze,
adânci, fierbinți și multe,
să satur tot poporul
și-apoi să mă asculte,
iar ultima suflare
să cadă peste sine,
clătindu-și conștiința,
născându-se în bine.
S-or duce-n rând cu toții
la case cu lumina
și vor scăpa și morții
ce n-au găsit hodina
de coșmaruri
și prin geamuri aburite,
luminate cu sfială,
mi-oi găsi un pat de seară
cu un ciot obtuz de ceară.