se plimbă un gând
și urcă pe treapta șaptezeci și cinci
într-un parc
zâmbindu-i acelui treisprezece
dintr-un august al timpului
mama

caut un penel colorat
în verde
și prind unicul cuvânt sfânt
într-un poem al emoțiilor
ce mi-a dat viață
mama

mâna-i dreaptă rămasă cu două degete
dintr-un accident stupid
mângâie tâmplele copiilor
ce înseamnă pentru ea
existența

sărut mâna mamă
și degetul plecat
tata