poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-08-22 | |
dis-de-dimineață
don quijote și eminescu au intrat în camera mea și mi-au adus un balot de plută toți prietenii mei se visau marii privilegiați ai speciei homo poeticus mai privelegiați decât l’enfant proust așteptând sărutul matern pentru intrarea-n paradisul de dinainte de cădere savurând înainte de culcare o infinit de dulce madelaine de copil la umbra viselor în floare șapte mii de ani dând timpul înapoi secundă după secundă amintindu-ne numai clipele fericite ori cele -n care am fost fericiți sau când ar fi trebuit să fi fost fericiți până nu se schimbă semnele vremii și intrarea pe ușa interzisă ne prinde fără dureri de dinți de ochi de sânge de vertebre prin care urcă spaima zilei de mâine a prietenului ieșit la pensie numai ca să uite orașele ticsite cu crimele și dosarele penale ce i-a arestat în aceeași măsură pe cei vinovați ca și pe cei nevinovați după care eminescu desfăcu balotul de plută și începu să capitoneze pereții odăii în care cele mai ilustre personaje ale lumii ieșeau din biblioteca paradisului veșnic meditând veșnic citind veșnic scriind navigând pe întinsele mări ale nordului numai ale nordului ori se bărbiereau după o lungă călătorie prin iliada și faust cerând milă pentru învingători se pregătea de ospățul învinșilor aducând la masa cinei de taină porumbei albi, moi și negrii corbi ai destinului care mă urmează ca o umbră a zilelor și nopților pierdute și aruncate în mare nicicând regăsite acele o sută de mii de hărți ale drumurilor spre comori de pe pergamente nedescifrate răsfoite de palma udă a reginei antice nedecapitate nu mai dură mult până când prietenul meu evadat din cercul vicios îmi spuse că pe străzi s-au pornit gigantice picamere urieșești sfredele de ultimă generație mașini de găurit până-n adâncul pământului drujbe care să taie toate pădurile și cântecele păsării- clopot să -nceteze toate stihiile infernului de dinainte și de după potop s-au pornit deodată pentru a scoate din temelii fragila cameră de plută capitonată cu multă migală de eminescu și don quijote adormiți lîngă turnul babel ce creștea uriaș din camera mea și până dincolo de norii albi,moi sau negri din ciocul sfâșiat al corbului care nu poate să moară
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate