Subjugă-mă iar noaptea cea tirană
Cu stele-i smălțuit Terrei capacul
Se-mbie leneÈ™ umbra cu opacul
Lumina aștrilor ne este hrană.

Și soarele acela e cât acul
Înfipt divin într-o cerească rană,
Iar greierii au graiul de soprană;
Al Vieții a crescut frumos Copacul,

Și miliarde cerne în fiire.
Curând veni-va Ra din vesel est
Și dimineții iară-i va fi mire.

Dar pe moment, în forul lui celest,
Pierdut e pentru om în adormire...
Pe-acestea cu pecete le atest.