Lacul este oglinda realitatii unui om si obiectul credutibilitatii noastre,
Inima-mi tresare din piept cand cineva ma sperie de abandonare,
Mama-mi spune ca nu este adevarat si totul este o minciuna,
Bunica ma mangaie pe crestet si-mi spune povesti cu-o aluna,
Afara-i frig si stau la soba cu ochii spre fereastra juna.

Soarele ne parasise si plecand si uitand de noi,
Inima pamantului ceruse de-a veni spre noi

Lumina era mai slaba fara puterea unui soare,
Iubirea era chemarea spre aducerea sa de ajutoare,
Tata-mi spune sa fiu cuminte ca sa nu racesc,
Eu ma pun sa citesc ca-un bun elev apostolicesc,
Rasul ma cuprinde-ndata, ce mi-a spus, iubitul tata,
Am picat pe jos de ras ca-un animal fara mustata,
Tata-mi spune sa ma ridic si sa ma comport cu rabdare,
Ursuletul meu de plus, se uita spre mine cu dezmatare,
Rostul unui astfel de comportament nu-si are rostul ca atare,
Am vrut sa fac lucuri neobisnuite pentru mine si-mi trebuie invatare,

Rasul ma bufnea, dar incercam sa tac cu constatare,
Ochii-mi erau rosii ca sangele ce-mi curge prin vene,
Mama-mi spune sa fiu cuminte si sa numai fac prostii,
Am prins-o de mana si i-am promis solemn ca stau ca altii,
Nu o sa mai sparg sau sa fac lucruri in care sa-i pot supara,
Am sa stau cuminte sa par un inger de baiat fara a accelera.

14.08.2010