Al celei de-a doua rapire a Basarabiei,
Un grup de ofiteri ai nostri, tineri si mai ales batrâni,
Porneau spre granita, oricum desigur prea mult
Si prea hotarâtor închisa, a Rusiei.

Pe când Regele Carol trimetea o cununa
Pentru monumentul din Sofia al "tarului liberator"
Pentru bulgari, si al tarului aliat pentru noi,
Inainte de a fi tarul crud si lacom

În zilele când ne cutremuram cu totii de vestile rele,
Ale înfrângerilor suferite, în alegeri...
De fratii nostri din Ungaria, de pe urma ticaloaselor...
Abuzuri ale oficialitatii maghiare, neaparat ca drumul...

La Petersburg e mai firesc pentru noi
Decât drumul la Viena, care trece, cum se stie, prin Pesta.
Cu sau fara intentie, vizita ofiterilor români în Rusia
Apare astfel ca o demonstratie, venita la vremea ei

Si salutata simpatic de toti.
Noi nu ni putem uita, ce e dreptul, pierderile
Si nu ni putem înabusi durerea pe care o simtim pentru el.
Dar vecinul celalt a fost oare mai putin raparet

Fata de îngustul nostru pamânt?
De rusi ne leaga macar ceasul
Camaraderie suntem datori a ni-o aminti si a li-o aminti
Unei camaraderii de arme victorioase.