Imbraca-te in doliu, draga literatura,
Cu poeziile de luceafar de roman,
Venind la al tau mormant cu jale,
Si m-am pus usor in genunchi.

In fata frumoase tale cruci de poezie,
Cu mormantul plin de verdeata tare,
Ca scrisul pe-o hartie iesit o opera,
Ca norul care ne da picaturi de apa,

Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu-nalt și mare,
Ai plecat mult prea devreme geniu al poeziei
Ne-ai invata ce-nseamna arta literara,
Ne-ai invatat prin poezie ce este viata,

Iti aprind o lumanare ca lumina sa-ti vina dincolo,
Regretam absența ta prelungită dintre poezie
Imprecizia și caracterul literar al științei tu, geniule!
Ma rog la Dumnenzeu sa-ti fie mai bine acolo

Ce junii toți o varsă pe trist mormântul tău,
Romania te plange, literatura te cheama,
Te plangem cu gura mare in rima de poezie,
Si in urma ne-ai lasat, scumpul Eminescu.

( 2010, 09 august )