| poezii v3 | Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|  |  |  |  |  | ||
|   |                     | |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|  |  | |||||
|  | ||||||
| 
		  agonia  
 
■ să fii bine, copilul meu   
 Romanian Spell-Checker  Contact | 
 - - - 
      - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  2010-08-05 | | Când pe bolta-negurată Soarele se-nchide-n sine Îngeri negri se arată Tot strigându-te pe tine. Și când cerul negru tace Fluturi reci prin aer cad Luna care-n ceruri zace Te privește cu chip fad Noaptea rece de nebună Se întinde pân' departe Unde cerul cu pamântul Se pătrunde pân' la moarte. Și-n văzduh luceferi cântă, Codrul zumzăie-n fundal Solul parcă se-nfierbântă Strălucind prea imoral. Și pământul se îngroapă Sub talazuri și-n cenuși, Om și gâză criptă-și sapă Către îngerii răpuși. Și prin goluri și neștiință Omul cată cu nesaț Spre un lanț de neființă Agățându-și-l de braț. Și când soarele prăvale Ale sale raze reci Tu ducându-te agale Către moarte te petreci. Iar pustiul ți s-arată Ca o mare de cristal, Tu privind ca altă dată Vezi într-însul un portal. Spre tărâmul cu lumină Dintr-o lume fără șoapte, Dar e-o poartă prea senină Ce te duce tot la noapte. Și când focul te pătrunde Simți că singur te-ai mințit Nimeni nu te mai aude Zaci în flăcări amuțit. 
 | ||||||||
|  |  |  |  |  |  |  | |||
|  | |||||||||
|  | Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. |  | |||||||
|  | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate