Dacă viața îmi va spune,
să-mi sprijin tâmpla de-al ei pas,
i-aș respira ovulul moale,
l-aș fecunda fără răgaz.

Pe trepte de aer, spre ea aș urca,
dmineața în zori .
Într-o spirală-n jurul ei m-aș răsuci,
și m-aș lega de ea, cu sfori.

De sus de tot, m-aș arunca,
în infinitu-i măreț,
din el i-aș smulge clipa mea,
frenetic s-o mai retrăiesc.

Și dacă viața îmi va cere,
la amiază să mă logodesc,
pe deget mi-aș pune două inele,
unul pentru sieși, altul pentru sine-mi.


3 august 2010