Căutând cu privirea să-mi iei,
N-ai avut ce...nu am nimic,
Te-ai poticnit în ochii mei,
Și-ai scurs totul din ibric.

Toată cafeaua ochilor moare,
Pe buzele tale și n-am socotit
Că dragostea, e-nșelătoare,
De-i dai totul, îți dă nimic.

Și-ai plecat așa, fără "la revedere",
Când afară ploua mai tare,
Tristețea mi-a rămas o mângaiere,
Iar noi am fost o întâmplare.

Să nu regreți, să nu-ți pară rău,
Ci doar să plângi pentru trăire,
Căci teatrul ăsta-n pieptul tău
Joacă o piesă...de iubire.