poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-08-02 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Seara e mai blajină-n orășelele de provincie,
Aerul vine proaspăt din munții curați, Dughenele tânguiesc, cu obloanele, ultima vecernie, Geamurile caselor clipocesc, ochi întunecați. Noaptea vine odată cu țăranii sosiți cu carele cu boi - A doua zi va fi iarmaroc, - Și se desumflă, ca un cimpoi După ultima notă, peste orășel. Câinii purced a spune povești stelelor; Liniștea este atunci neclintit funigel, Coborât din caierul cerului În dâră albă de argint viu, Până ce noaptea e târzie Și câinii tac, a pustiu. Atunci odaia ia-nfățișare de sărbătoare domoală, Sub lumina lămpii, - galbenă și melodioasă, Asemeni unei bucurii după boală, În sufletul unui copil, într-o zi frumoasă. Focul cojește nuci de liniște băsmuitoare, În jeratecul cu sclipiri de vin tomnatec. Părul tău dobândește culoarea vinului, Sufletul ți-i taină de zăvoi singuratec. Mâinile ți se desprind atunci de trup Și purced a lumină cu altă lumină Decât aceea de lampă, și Sufletul ți-l simt scâncind, vibrantă violină. Văd cum ochii tăi prind pojghiți de singurătate, Ca un eleșteu într-o toamnă ruginie. Liniștea, undeva, ținte mici bate. Tu, cu ochii închiși ca o carte, Purcezi a cânta la pian; Trupul atunci ți se irosește pe clape; Sclipăt diafan. Și melodia dăinuește-n odaie, spumos ram, Cu liniștea, cu miezul de noapte, cu voia bună, Până ce vine să ne grăiască la geam, Cu vorbe tremurate, o frântură de lună. Atunci tot sufletul îmi alunecă pe dușumele, Și nu mai știu: luna, mâinile sau cântecul tău, Mi-l acopăr cu luminoase pietricele. Nu mai știu nimic, Până ce oboseala vine, melodioasă. Și-abia-n clipa ceea încerc să-mi ridic sufletul, Dar el rămâne pe dușumele, - dâră luminoasă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate