trec prin sat pe ulițele vesele
n-am fost de când eram copil
pe la spate lumea își dă coate
și se întreabă cine este?

mă străpunge un dulce fior
ca o viitură care trece prin sânge
răscolind liniștea dintre globule
cautându-și spațiul îndestulător
în odăile inimii
simt pulsațiile cum circulă-n trup
din tălpi până-n tâmple
eul străbate cu repeziciune evenimentele
rămase în cutia cu amintiri
decolorate gata să se amestece
și să intre în tolba cu uitare

acum sunt o altă persoană
dezamăgită de veșnicia așezată
deopotrivă în forme și lucruri
și deșertăciunea existentă în oameni

singura bucurie pentru suflet
am mai trecut odată pe ulițele satului
neschimbate pe retina ochiului meu umed.