poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-06 | | Înscris în bibliotecă de Corneliu Traian Atanasiu Cînd vine din ceriști, descinde firesc întrupat și nicidecum ca o rară minune. Pe drum, cînd apare, ia chip zburător, de pasăre-om, de-animal înzestrat cu un singur instinct, cu instinctul luminii. Ce este un înger? O rază de soare. O rază ce fața-și întoarce să-și vadă izvorul. Cînd vine-ntre noi ia raza un chip de-animal. Dar e înger, Ce alt decît înger poate să fie făptura purtînd o povară de aripi în spate? E înger nu-ncape-ndoioală. Neștiință și teamă, beatitudini sfioase sînt marile lui slăbiciuni și marea-i tărie. Instinctul luminii îl ține-n picioare, drept ca un pom, drept ca un pom. Fapte, icoane și noime, mai multe decît un copil el nu înțelege. Cutreieră drumuri, fără dobîndă. Întîmpină mulți iscusiți pămînteni, iscodește și uită ce i se spune; lipsit e de darul să-nvețe totul pe nume. Uneori se apleacă, ridică țărînă în palme. Îl miră din cale afară materia - și-ar vrea s-o ajute, după puterile cîte însuși le are. O-mbărbătează să zboare. Ar vrea să scoată din țărnă virtuțile, cum raza soarelui smulge din rouă culorile. Apă din rîuri cu sete bea îngerul, dar o cupă să-și facă din palme nu știe. De-a dreptul cu gura el bea, pe țărm întinzîndu-se cît e de lung, ca o sălbăticiune, pe pîntec. Mult nu și-a pus la-ncercare prin văi subtlunare nici simțuri, nici minte. În calitatea de aur a Firii, în bunătatea de-argint a Omului, astfel, prea lesne el crede, lăsîndu-se-atras de vreo cursă. Adesea prin vremuri se lasă-ncercat de o dulce otravă. Neștiutor a toate e îngerul, poartă însă pe frunte noroc și lumină. Statornic curat și fără de vină mereu el vrea să ajute țărîna. Îngerul! Îngerul! Oricînd poetul, al răului rodnic, îl poate ușor ispiti în hora-nălțărilor sale - c-un cîntec.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate