îți amintești? nu aveam mare lucru
pielea netedă ochii limpezi iar asta ne era îndeajuns
fugeam după fluturi flori scuturate păpădii suflate de vânt
mergeam
desculți pe șina fierbinte și udă

fără tine deseori mă trezeam lângă peron urcam
în orice tren fără să știu încotro merge
eram dat jos în gări necunoscute mă cinsteau
generoșii localnici
ce nu aveau niciodată să-mi dea bani de bilet

cel mai sigur drum era calea ferată pe traverse ajungeam
dincolo de orizont aveam atât de multă nevoie de asta
exista undeva un izvor doar el
putea răci locomotiva ce-mi șuiera-n sânge

fierbinte… totul fierbinte
fierul osiei e ruginit și decălit
abia acum gleznele zdrelite ne dor
ca pe doi bătrâni înainte de a se strica vremea