poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-07-18 | | găsesc la amiază după potop casa insulă cu verdeață din alga brună persistă-un verde brotăcel pe alee dar și în toate vasele pentru apă fluturi mici alba mătase se ia la-ntrecere cu iezii soarelui spre mirajul locuirii și-al primelor sărutări însă hotărâm Iubito_Una să plecăm pe la patru-cinci la plajă după halirea a ceva bun gătit în cuptor și pisica bătrână ne-arată singurul fecior ori pe fătuca sa Mândruță mic sau mică de-o lună și nu mai mare la stat ca de trei săptămâni cât a slăbit și cât se tensionează tot sugând țâță pentru ca izvorul vieții să nu se sfârșească maternitatea să nu se epuizeze precum li s-a întâmplat celorlalți doi frățiori Măruță bălanul și Jedi înstelatul pe frunte cu laba dreaptă albă care au pierit înecați de puhoiul abătut în cartier printre case ducându-se ofrandă la Valea Plângerii urmărești pe Național filmul „Veronica” avuseseși din el placă de picup cu toate cântecele și-mi fredonezi acum spre plajă-n stație lungul cântec al lui Aurică - nu-l mai citez, dar erai așa de mucalită interpretând rolul educatoarei aspre apoi pe cel al Zânei bune „- Toată lumea, toată lumea vă culcați! – Vă rugăm, vă rugăm s-o iertați!”… „O primești numai o dată la o zi de sărbătoare, e o traistă fermecată! Poate multe să te învețe, dacă o asculți mereu! A oricui poate fi și a lui și a ta doar dacă într-o zi poți spune așa: eu sînt harnic și bun sunt viteaz și-ndrăzneț, cuminte și bun sînt oricând.” luăm 102 E înspre Faleza Nord plină de lume și ai voință să-nveți înotatul pe burtă cu brațele întinse precum fluturii exotici încă puțină răbdare că te-antrenez pentru întreceri de plută și înoți cu brațele pe spate rotind rând pe rând palmele-n val viața se naște iarăși din marea teamă ce trebuie să dispară când îți cânt jazz tango și bucăți din Dunărea albastră de se uită toți cum încă ne credem la nuntă valsând ori cântând și îmbrățișați pe imensul prosop ce intră un pic înspre umbra dealului blocurilor dar îl târâm după noi vreo zece metri sub amurgirea fecundă-n nisip
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate