găsesc la amiază după potop casa
insulă cu verdeață
din alga brună
persistă-un verde
brotăcel
pe alee dar și în toate vasele pentru apă fluturi mici
alba mătase se ia la-ntrecere cu iezii soarelui
spre mirajul locuirii și-al primelor sărutări

însă hotărâm Iubito_Una
să plecăm pe la patru-cinci la plajă
după halirea a ceva bun gătit în cuptor și pisica
bătrână
ne-arată singurul fecior ori pe fătuca sa Mândruță
mic sau mică de-o lună și nu mai mare la stat
ca de trei săptămâni
cât a slăbit și cât se tensionează tot sugând țâță
pentru ca izvorul vieții să nu se sfârșească
maternitatea să nu se epuizeze
precum li s-a întâmplat celorlalți doi frățiori
Măruță bălanul și Jedi înstelatul pe frunte cu laba dreaptă albă
care au pierit înecați de puhoiul abătut în cartier
printre case ducându-se ofrandă la Valea Plângerii

urmărești pe Național filmul „Veronica”
avuseseși din el placă de picup cu toate cântecele
și-mi fredonezi acum spre plajă-n stație lungul cântec al lui Aurică
- nu-l mai citez, dar erai așa de mucalită
interpretând rolul educatoarei aspre
apoi pe cel al Zânei bune „- Toată lumea, toată lumea
vă culcați! – Vă rugăm, vă rugăm s-o iertați!”…
„O primești numai o dată la o zi de sărbătoare, e o traistă fermecată!
Poate multe să te învețe, dacă o asculți mereu!
A oricui poate fi și a lui și a ta
doar dacă într-o zi poți spune așa: eu sînt harnic și bun
sunt viteaz și-ndrăzneț,
cuminte și bun sînt oricând.”

luăm 102 E înspre Faleza Nord plină de lume
și ai voință să-nveți înotatul pe burtă
cu brațele întinse precum fluturii exotici
încă puțină răbdare că te-antrenez pentru întreceri de plută
și înoți cu brațele pe spate rotind rând pe rând palmele-n val
viața se naște iarăși din marea
teamă ce trebuie să dispară
când îți cânt jazz tango și bucăți din Dunărea albastră
de se uită toți cum încă ne credem la nuntă
valsând ori cântând și îmbrățișați pe imensul prosop
ce intră un pic înspre umbra dealului blocurilor
dar îl târâm după noi vreo zece metri
sub amurgirea fecundă-n nisip