poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-07-14 | |
Izvorul copilariei mele
Copii mici, nazdravani fiind, Printre masute si scaunele Ne impiedecam, cadeam, ne ridicam. Cu ursuleti si papusele ne jucam Pe atunci eram doar copii, Nu stiam, nu intelegeam Ce este raul, ce este viata. Ce este credinta, ce este speranta. Parintii nostril la numar Nu mai stiu cat. Ne-a invatat sa iubim, Ne-a dat carte la fiecare-n parte. Dar vezi si tu draga? Vremea noastra a sosit… Sa avem puterea si speranta De a nu o lua pe un drum gresit. Fii tare fratele meu, sora mea Teama ta, tu ti-o invinge. Nu dispera sora mea, Cand lumea cruda te respinge Tu iubeste-o cu dragoste eterna. Si multumeste-I Domnului atunci cand Capul iti pui pe perna, Vei visa mai dulce si mai bland. Vedeti dragii mei? cum anii Repede cu nesimt s-au scurs. Acum suntem oameni, Avem un drum de parcurs. Imi amintesc cu mangaiere-n suflet Cate nazbatii noi faceam, Cum ne ascundeam la coltul casei Si din tigara pe ascuns trageam. De toate acestea cu drag imi amintesc, Spre alinarea sufletului, cu ironie zambesc. Prea multe ganduri care ma lovesc Dar nu-i nimic, inseamna ca traiesc. Insa vedeti voi acum? Ca sageata unui arc, Drumurile noastre spre infinit Se despart. Nu va mai fi mama Care sa ne spuna cand gresim, Acum ce o vom face, vom face Pentru ca am invatat sa gandim.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate