sunt mort după dulciuri
le ador mă urmărește aroma lor
de la nouă ani
de fapt prima aniversare
când tata mă vizita după ce
divorțase de mama


îmi aducea întotdeauna
o pereche de teniși chinezești
(de parcă aș fi umblat tot anul în teniși)
albștrii cu talpă bine lipită
nu ca cei ce se vând azi la europa
și o ciocolată cu lapte
închisă la culoare ca negrii din africa
pe care îi vedeam doar la televizor
aveau fața frumoasă de abanos

mă întrebam cum laptele se pierduse în cacao
și se întunecase ca dragostea părinților mei
devenită ură
dar mie ciocolata aceasta mi se părea
cea mai dulce din lume
gustul îmi aluneaca de pe limbă în inimă
și ținea un an până la următoarea aniversare
când pândeam de la ferestre apariția
taxiului negru din care cobora tata tacticos
pus la patru ace puțin pilit mirosea a rom cubanez
luat cu țigările pe sub mână
de la cantina pecereului
adică partidului comunist

după câteva ore ne întorceam acasă
tata era și mai pilit își privea preocupat
ceasul atlantic de care era tare mândru
mama ne urmărea întotdeauna
ca un animal captiv cu ochi de vultur
prin geamul bucătăriei până ce sunam

când întorceam capul spre stradă
din tata mai rămânea doar dâra de fum
în urma mașinii se epuiza în fum
o nouă aniversare

în sera aceasta am privit la televizor
imagini cu oameni afectați de dezastru
îngroziți de apa ce le-a dărâmat casele
le-a furat ca un hoț agoniseala de-o viață
priveam cum li se împărțeau ajutoare
le primeau mulțumeau printre lacrimi
zâmbeau în reflectoare
dacă le citeai condamnarea la moarte
cred că ar fi spus tot da

păreau copii mari pregătiți pentru orfelinat
maturitatea le murise sub case în mâl
vedeau cum niște oameni le promiteau ajutoare
o doamnă le-a adus chiar dulciuri frumos gest

un firicel de frig a tremurat în mine
mi-am adus aminte de aniversările mele
bogate cu ciocolată de lapte
și întotdeauna teniși chinezești